Salon Safta Brâncoveanu

Salonul Safta Brâncoveanu

Şirul acestor modele de vieţuire monahală feminină este deschis de către vrednica de pomenire, monahia Safta Brâncoveanu (1776-1857). Născută în anul 1776, ca fiică a lui Teodor Balş, caimacanul Moldovei şi al Elisabetei (Zoiţa) Balş, ce va deveni călugăriţă la Văratic, înainte de anul 1838 și se va număra printre ctitorii mănăstirii. Copilăria stă sub semnul iubirii de Dumnezeu şi a dragostei pentru învăţătură, insuflate de mama sa. Se căsătoreşte în anul 1791, cu marele ban Grigorie Brâncoveanu, ultimul descendent al marelui voievod martir. Acesta moare în anul 1832, lăsându-şi soţia moştenitoare şi administrator al uriaşei sale averi, calitate care îi va permite să-şi pună în lumină vocaţia filantropică şi ctitoricească. Întoarsă în casa părintească din Iaşi îşi ostoieşte suferinţa prin rugăciune. După o perioadă de reculegere se hotărăște să se alăture mamei sale Elisabeta, intrând ca viețuitoare la mănăstirea Văratic, unde primește schima monahală. Rugăciunea şi pacea de la Văratic îi vor aduce linişte şi mângâiere în suflet.
Fire caritabilă și blajină, Safta Brâncoveanu a împărțit din averea ei la săraci, biserici și mănăstiri, făcând numeroase și consistente donații în bani, cărți, icoane, veșminte și sfinte vase mănăstirilor din Oltenia, ținutul Neamțului și bisericii Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului. A restaurat biserica Domnița Balașa – zidită de fiica marelui voievod Constantin Brâncoveanu – iar în anul 1851 a donat un rând de veșminte arhierești Sfântului Ierarh Calinic, veșminte cu care acesta a fost înmormântat.
Donațiile sale de suflet sunt însă făcute mănăstirii Văratic, printre ele regăsindu-se: îmbrăcăminte la icoane, candele, sfinte vase și postamente de cruci la altar, ferecături de Evanghelii (făcute din topirea podoabelor personale de argint), veșminte preoțești, acoperăminte de fir, cărți de cult, icoane, etc.
Monahia Safta Brâncoveanu s-a mutat la cele veșnice în ziua de 8 august 1857, fiind înmormântată, alături de mama sa monahia Elisabeta Balș, în cimitirul sfintei mănăstiri a Văraticului.
Împlinindu-se anul acesta 160 de la trecerea ei la cele veșnice, în consultare cu consiliul mănăstirii, am dorit sa marcăm acest eveniment, amenajând Salonul Safta Brâncoveanu, ca semn de veșnică prețuire și amintire. Aici se regăsesc obiecte originale, lucrate și donate mănăstirii de Safta Brâncoveanu și obiecte de valoare din Colecția de artă a mănăstirii:

1. Broderie Acoperământ pentru Sfânta Masă, lucrată cu fir de aur și mătasă de Safta Brâncoveanu;
2. Lada de zestre cu odoare scumpe ce au aparținut Saftei Brâncoveanu;
3. Tavă din argint și o cățuie ce au aparținut Saftei Brâncoveanu;
4. Set (sfeșnic, carafă și 6 păhăruțe) din cupru și suflat cu aur – donație Safta Brâncoveanu;
5. Covor lucrat în atelierele mănăstirii;
6. Orgă folosită de maicile protopisalte ale mănăstirii; din colecția Mănăstirii Văratic
7. Pictură pe pânză cu imaginea Mănăstirii Văratic;
8. Sfeșnic cu 5 brațe din colecția de artă a mănăstirii;
9. Tablou cu Safta Bâncoveanu – pictură pe pânză;
10. Masă cu blat de marmură – donație Safta Brâncoveanu;
11. Patefon, oferit de dl. Grumăzescu din Iași –  anticar și colecționar;
12. Scaun din colecția mănăstirii;
13. Covor lucrat în atelierele mănăstirii;
14. Scaun de relaxare din colecția de artă a mănăstirii;
15. Icoană pictată pe lemn cu Maica Domnului – din catapeteasma bisericii de lemn de la Vânători, păstrată în colecția de artă a mănăstirii;
16. Cruce de lemn din colecția de artă mănăstirii;
17. Sfeșnice din argint – donație Safta Brâncoveanu;
18. Etajere cu obiecte din colecția de artă a mănăstirii;
19. Oglindă , oferită de dl. Grumazescu din Iași –  anticar și colectionar;
20. Lampă din colecția de artă a mănăstirii;
21. Vitrină cu imagini foto și dedicații din Cartea de aur a mănăstirii .

Stavrofora Iosefina Giosanu

Reclame